Cartea de față vine să înmănuncheze un șir de șapte teme abordate, la postul de televiziune sibian, împreună cu diferite personalități ale vieții noastre spirituale: preoți experimentați duhovnicește, cum este cunoscut mai ales părintele Teofil Părăian de la mănăstirea Sâmbăta, părintele protopop de aleasă vocație Gheorghe Colțea, părintele Alexandru Niță, monah cu trăire deosebită și cu o vastă experiență de viață, domnul Răzvan Codrescu, cunoscut publicist și poet, autor al mai multor lucrări literare de spiritualitate, sau părinți cu experiența duhovniciei care nu se numără în anii de vârstă, cum ar fi părintele Cătălin Dumitrean, părintele Cătălin Crișan sau părintele Bobeș Nicolae.
Temele abordate ne-au fost sugerate fie de interesul credincioșilor față de semnificația adâncă a sărbătorilor parcurse de viața creștină, fie de anumite teme care au provocat nelămuriri sau mai mult decât atât în rândul credincioșilor.
Subiectele dezbătute sunt doar câteva dintr-un lung șir de posibile abordări ale vieții creștine. Un loc de căpătâi în abordările televizate l-a ocupat tema fundamentală a creștinismului: Învierea Domnului. Parintele Teofil a venit și cu un subiect drag Cuvioșiei Sale, anume situarea noastră cât mai des posibil, dacă nu chiar permanent, în fața Domnului Hristos și ceea ce decurge din aceasta. Astfel – sublinia Prea Cuvioșia Sa – fiecare zi din viața noastră este o zi de mântuire, o întâlnire cu Domnul Hristos. Cu aceeași ocazie ne mărturisește: Rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase îmi oferea niște bucurii de mă gândeam că s-ar putea să mor de bucurie, dând astfel un exemplu de urmat din experiența proprie, nu doar un sfat sau un răspuns tuturor doritorilor de progres duhovnicesc.
În dezbaterea cu titlul Darurile Învierii, la întrebarea moderatorului Cum ne putem însuși bucuria învierii în viața noastră plină de probleme, criză etc.?, părintele Teofil a oferit un răspuns luat din epistola paulină: Credința este izvor de bucurie și nădejde. Roada duhului este dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, facerea de bine, îndelunga răbdare, credința, blândețea, înfrânarea poftelor etc. Cu puterea unei apoftegme creștine răsună de asemenea rețeta vieții creștine oferită de părintele Teofil: Să-ți faci rânduială în minte. Cum? Cugetând și citind lucruri sfinte.
Alături de tema centrală a Învierii Domnului, de istorisirea plină de evlavie a Prea Cuvioșiei Sale protopop Gheorghe Colțea, care ne relatează cum a fost posibilă aducerea, pentru prima data în candelele bisericilor ortodoxe din țara noastră, a sfintei lumini de la Ierusalim, împreună cu Răzvan Codrescu, cunoscutul om de cultură, am abordat o temă controversată care a frământat și continuă să intereseze pe mulți dintre creștini, anume problematica implanturilor de microcipuri biometrice și legătura acestora cu semnul apocaliptic. Ca o concluzie a discuției, am putea sintetiza afirmația domniei sale: nu putem opri desfășurarea vremii, dar putem să ne chivernisim în așa fel ființa lăuntrică încât să nu devenim victima acestor exteriorități.
Considerăm – și pe baza telefoanelor primite la biroul televiziunii – că întâmplările minunate relatate într-un climat de smerenie, bucurie și sinceritate, de trăire autentic creștină de către monahul Alexandru Niță, au adus un plus de încredere în intervenția divină din viața noastră, adăugând exemple din contemporaneitate celor pe care creștinii le știu doar din tradițiile bisericii.
De asemenea, considerăm că merită pus la inimă îndemnul spre rugăciune – după modelul rugăciunii lui Iisus a Sfântului Grigorie Palama – ce se desprinde din tema abordată împreună cu părinții Cătălin Crișan și Cătălin Dumitrean, care subliniau, printre altele, că trecerea la urcușul duhovnicesc înseamnă purificarea de patimi, dobândirea virtuților și, în final, contemplația; iar dacă prima condiție a mântuirii este iertarea păcatelor noastre condiționată – conform rugăciunii Tatăl nostrum – de iertarea pe care noi o dăm celor care ne greșesc, cel puțin rugăciunea ca Domnul iertării să ne dăruiască și nouă puterea de a ierta, ca astfel să primim iertarea după cuvântul Său, poate fi un început al rugăciunii.
Ca un îndemn final vine concluzia plină de înțelepciune, izvorâtă din experiența de duhovnic a tânărului preot Nicolae Bobeș: Încercați să redescoperiți pe Dumnezeu și implicați-vă în legătura cu Dumnezeu cât sunteți bucuroși și cât sunteți liniștiți. Nu așteptați să-L doriți și să-L implorați pe Dumnezeu când aveți necazuri, că atunci va fi târziu și nu va fi pârghie de sprijin.

